Hipsteromania

S-a emancipat lumea doamnelor si domnilor. Si o mare parte din placinta e ocupata acum  de noul val de hip people, chiar hipsteri pe numele lor. Si ei care incepusera ca un curent underground, acum inunda statiile de metrou si cafenele, si retelele de socializare.

Eu hipsteri stiam ca sunt chilotii cu crac de la H&M, dar se pare ca e un nou val acum, chiar sociocultural, adica,  in traducere libera, totul  reducandu-se la feishan :-) Nu pot sa neg. Se imbraca bine, ca si cum  au dat iama in garderoba bunicii. Vintage is their religion.

Si ce mult  insista ei sa se subordoneze trendului, sa stea zgribuliti si cu nasul infundat in timp ce infuleca un macaron in graba, cum duc ei  gunoiul intr-un tricou supradimensionat cu umarul gol si in egarii lor cu model cu  pisici. Si cum au tot timpul  parul usor ravasit si o suvita rebela le scoate in evidenta, bineinteles, din pura intamplare :-p forma ochilor si proeminenta pometilor. 

Par tot timpul bolnavi sau cel putin foarte preocupati, isi scotocesc gentile supradimensionate si lasa sa se intrezareasca tot din greseala, cum altfel? o carte. Si bineinteles, nu orice carte, ci vreun tratat despre existentialism sau despre evolutia culturii pop. Cel putin citesc, acum nu mai conteaza motivul, ca vor sa epateze sau ca vor sa fie ca ceilalti, e ok ca macar citesc.  Sunt adesea afectati de problemele majore ale omenirii si vor sa schimbe lumea. E generatia in care e cool sa fii geek.  Cand eram eu mica, era sacrilegiu sa spui ca ai citit ceva in plus fata de ce erai obligat sa citesti pentru scoala. Sau poate am trait eu in cartierul nepotrivit :-p

Ei, si hipsterii astia sunt un pic asexuati. E un melting pot in care baietii sunt mult prea feminini, iar  fetele sunt baieti. Sau ultra ultra feminine. Si hipsterilor le plac pisicile. Nu ai cum sa fii hipster si sa-ti placa, sa spunem... cainii. O nu! Cainii nu sunt destul de artistici, subtili si perversi...Daca hipsterii ar avea o tara, pisica ar fi pe cea mai valoroasa dintre bancnotele lor nationale. 

Hipsterii sunt dependenti de imagine, nu pot nici macar sa faca  caca fara sa nu impartaseasca asta pe Facebook sau Tumblr. Dar oricum fac treaba asta cu atata emfaza, incat  un biet  muritor de rand, ascultator de mainstream, nu ar putea sa  inteleaga vreodata ce a vrut sa spuna hipsterul.

Aceastea fiind spuse, noapte buna hipsterilor, wannabe hipsterilor  si celor care inca sunt in faza de negare!:-p 

mic dictionar de iubire demna

Iubirea nu e disperare. Inveti asta tarziu, dar exact atunci cand trebuie. Iubirea nu e plans singura in fata telefonului, cu castile in urechi cu playlistul vostru preferat. Ala a rasfat prost si pierdere de timp, care nu o sa-ti aduca nimic bun. Angoasa poate doar sa te imbolnaveasca. Ca doar nu o sa fii chiar tu Bacovia si o sa te apuci sa creezi capodopere in momente de restriste. 

Iubirea, de toate felurile, ar trebui sa fie demna. Iubirea, de toate felurile, ar trebui sa fie actiune, nu iubire asistata, intermediata, fortata sau mai ales, inchipuita. Sa iubesti pentru niste motive intemeiate. Nu mai suntem Don Quijote sa o ardem idealist. Ca timpul  nu iarta.

Admiram zilele trecute la mare barbati care isi aratau afectiunea in public fata de iubitele lor (not in a porn way desigur :-p). Ma rog, poate era Vama si acolo toata lumea e mai dragastoasa... Dar respect pentru ei, pentru mamele care isi oblojesc copiii bolnavi, pentru cei care contracta spatiul si timpul ca sa ajunga "acasa", pentru sotiile care stau la bine si mai ales la RAU langa barbatii lor (inversul inca nu mi s-a confirmat de atatea ori), pentru oamenii care isi demonstreaza dragostea (obisnuinta, atasamentul sau orice alte variatiuni pe aceeasi tema) prin actiune. 

cut or untie?

Cut or untie? Asta e dilema secolului....pentru mine. E ca si cum ai zice un banc cu un utilitarist si un hedonist care intra intr-un bar. Sau un utilitarist si un hedonist se leganau pe o panza de paianjan sau mai degraba pe umerii tai…Si fiecare, care mai de care, iti aduc argumente daca sa cut sau sa untie. Ambii ingerasi  iti vor fericirea, dar in moduri diferite.

Utilitaristul vrea sa untie, sa-ti maximizezi fericirea cu minim de resurse. El nu o sa-ti zica niciodata sa arunci, sa o iei de la capat in cel mai dramatic mod, el o sa te invete sa fii oportunist si sa ocolesti principiile si chiar legea pentru a-ti atinge scopul, cel al fericirii, ca doar de aia ne trezim dimineata, ne spalam pe dinti si ne asortam sosetele la curea, ca sa gasim fericirea, sa avem o finalitate.

Utilitaristul o sa te impinga de la spate si o sa-ti spuna ca totul iti e permis, pentru ca intentiile si motivele tale sunt mai presus decat ale celorlalti, jucatori in aceeasi arena a fericirii. 

Utilitaristul il va jigni pe hedonistul de pe umarul drept si ii va spune ca se scalda in laturi. Hedonistului nu-i pasa de jignirile utilitaristului infumurat. El are indeletniciri mai inalte decat sa-si numere frimiturile. Putin ii pasa de cum e vazut de ceilalti. Hedonistul iti spune sa cut pentru ca el e un utilitarist fericit, strain de economia lucrurilor. El iti spune sa cut pentru ca este manat de intensitatea starilor si nu atat de mult de finalitate si costuri.  Hedonistul e drumul si utilitaristul e mai degraba destinatia.

Nu va speriati! Nu m-a rapit nimeni si nu scrie vreo scortoasa infumurata in locul meu! Doar ca mi-am adus aminte ce invatam in liceu la filosofie. Dupa aproape 10 ani imi dau seama cat de aplicabile sunt teoriile pe care alta data le consideram doar teorii si teorii fiind, nu puteau depasi chenarul paginii. Ce e scris mai sus nu se pretinde a fi o pozitie stiintifica, sunt o umila aspiranta la statutul de bloggerita :-p

the idols

M-a inspirat mult un vers de-al lui Amy Winehouse din tears dry on their own. Si ca o perfectionista ce sunt, zic sa verific versurile, ca oricum erau ele delicate si zic sa nu fac vreo gafa. Si cum isi plangea Amy de mila acolo, zice la un moment dat “fucked myself in the head with stupid men”. Dar eu in mintea mea bolnava, imi imaginez ca zice “fucked myself in the head with Superman”. How sick is that? Ma gandeam ca e o expresie tipica pentru o tipa parasita care pana nu demult isi idolatriza barbatul. I-as fi propus versul masluit de mine daca inca mai era in viata si sa ma ia in echipa ei de textieri J

Si ma gandeam sa scriu ceva despre idoli, despre cum femeile cauta de mici Superboys care se transforma mai tarziu in Supermani. Si barbatul lor vor sa fie Leonardo DiCaprio sau Brian Molko, depinde de fata. Eu i-am cam vrut pe amandoi in mintea mea (din nou) bolnava. Si cresti si iti dai seama ca barbatii astia nu exista ei nici macar pe strazile din Londra sau New York, daramite prin Militari

Si nu ai ce sa faci decat sa-ti construiesti proprii tai idoli, sa-ti  investesti barbatul cu toate calitatile salvatoare pe care le admirai tu in copilarie la idolii de pe pereti. Dar nu exagera prea mult cu dozarea ingredientelor, pentru ca e posibil sa ai un gust amar la degustare :-p

Si uite asa un “fucked myself in the head with Superman” se poate reduce intr-o secunda la “fucked myself in the head with stupid men”. Inseamna ca am inteles eu totusi ceva bine din versul ala.

Sa aveti o noapte buna!

Metrorex sucks

Aflu ieri cu stupoare ca abonamentul la metrou s-a facut 50 ron (ce mai! cardul Metrorex devine unul din cele mai de pret carduri de la mine din portofel). S-au aliniat si meltenii la standardele europene acum de cand cu Lady Gaga si RHCP. Pai zic oamenilor sa bagati Bombardiere si pe ruta aproape intraoraseneasca Industriilor, ca merita si taranii de noi de la periferie sa circule in conditii nordice.

Si poate ar trebui sa mai respectati si time table-ul ala de pe tabelele de enspe mii de euro. Acum vad ca burtosii care au grija ca oamenii sa urce si sa coboare “in conditii de siguranta” hotarasc sa-ti inchida usa in nas sfidator indiferent daca ai fustita scurta si blush in obraji sau daca esti un muritor de rand cu ochii afundati in orbite la 8 dimineata. Se inchide domne usa pentru ca trebuie sa se respecte time table-ul vietii (in 5-7-5-7-5 minute, asa de nehotarat e…)

Si cum spuneam, burtosii adora sa-ti inchida usa in nas cand tu alergi cu genti si pungi pe scari in conditii de slalom. Si adora sa admire domnisoare in matase cum le flutura rochiile si apoi dau de manivela (in metrourile vechi nu inteleg cum altfel s-ar inchide usile J) si le inchid usa in nas. Barbati tineri cu spirit de aventura si cu frica sefului, isi risca viata si intra in ultima secunda prin usile gata sa se inchida, mai ceva ca in Matrix. Ce conteaza ca-ti mai prinzi o geaca sau o geanta in usile metroului! Ai intrat, poti sa-i privesti cu dezgust pe non-olimpicii de pe peron care trebuie sa mai astepte 5-7-5-7-5 min pana la urmatorul Bombardier (asta daca au noroc). Si dupa ce intri invingator in vagon, o voce suava iti spune ca metroul stationeaza 2 minute J. Asta daca nu ai noroc pe Industriilor sa dai peste conductorul vesnic ametit care incepe propozitia dar nu o mai termina niciodata. Ti-ai ratat prietene cariera de DJ!

PS: Imi cer scuze familiei, prietenilor, cunostintelor familiei care au cel putin un membru care lucreaza la Metrorex, si poate ei sunt oameni buni dar inrolati intr-un sistem in(de)fect.

Happy 15th of August

Azi era cea mai frumoasa zi din vacanta de vara cand eram copil. Mergeam la balci cu mamaia. Ne pregateam din timp cu bani de la parinti, eu si soru-mea, ca sa nu ne lipseasca nimic in ziua cea mare. Cumparam din balci bomboane, clame de par, bratari si bratarele, mingi yo-yo (nu le zicea asa pe atunci insa). Si mai ales pepene rosu (a.k.a lubenita prin partea locului).

Ziua incepea la fel de fiecare data. O asteptam pe mamaia sa vina de la cimitir (ca a avut si Ilinca un Marin pe care l-a iubit J) si ne puneam hainele cele mai bune pe noi. Si pe timpul ala imi placea sa fac poze, aveam aceeasi poker face! J si porneam mereu cu o emotie ca nu o sa iasa bine, sau ca o sa-mi fie frica sa ma dau in tiribomba, sau ca o sa ma certe mamaia din nu stiu ce motiv. Dar ea avea grija ca la sfarsitul zilei sa fie totul bine, sa fi avut poza deja gata, sa avem salbe de bomboane la gat, inele de toate culorile pe toate degetele si un zambet tamp pe fata. Era o perfectionista. Cadeam secerate de oboseala si cu burtile gata sa explodeze de la atata lubenita cu paine.

In ultimii ani cu ea, ne aduceam mereu aminte ce frumos era la balci. Si ne gandeam chiar sa o mai luam cu noi. Sa mergem cu trenul si sa vedem cum mai e. Dar probabil ca acum ar fi fost manele, tinere cu solduri crapand sub textile prea stramte si miros de bauturi spirtoase.

Fara nici un final lacrimogen, J Happy 15^th of August!

God only saves some souls

Piscul Crasani nu inceteaza sa ma surprinda si e izvor nesecat pentru inspiratia mea si asa subreda. Cum mergeam eu cu pas sprinten si voios spre statia de metrou si mormaind Hurts ca o spalata pe creier, imi atrage atentia o voce groasa si blajina. Un individ aparent respectabil vorbea peste strada cu un om masiv, cu o voce guturala. Din discutie imi dau seama ca barbatul masiv e preot si individul cersea cateva minute de spovedanie din timpul pretios al preotului.

Si-mi zic ce oameni cu frica lui Dumnezeu pe Piscul Crasani! Dar ce avea sa se intample 2 minute mai tarziu avea sa-mi intareasca una din convingeri, ca sunt multi “credinciosi” care cauta cu disperare  salvarea tocmai pentru ca au prea multe pacate.

Dupa ce stabileste ora de confesiune care ii va usura sufletul de cateva carate bune de demoni, ii trece prin fata o domnisoara minora, imbracata sumar, dar totusi decent. Ii puteai ghici usor formele prin haine. Si individul meu cel respectuos si cu frica de Dumnezeu isi imita idolul din ceruri, pentru ca ce e frumos, nu-I asa? si lui Dumnezeu ii place, si deci si credinciosului, cioplit dupa chipul si asemanarea Lui.

Si incepe sa o studieze atent. Nimic rau pana aici, pentru ca nah, esti barbat si probabil ca dimineata esti mai excitat decat in alte momente ale zilei. Dar deja sa incepi sa-i soptesti cuvinte nu tocmai ortodoxe la ureche tinerei, care daca te-ai forta un pic, ti-ar putea fi si nepoata, e strigator la cer (da da, acolo unde sta Idolul tau!). Fata grabeste pasul si il ignora, individul ma ajunge si pe mine din urma si imi arunca niste priviri galese. Nu-mi spune insa nimic. Nu mai am aceeasi carne tanara si dezinvolta precum “concurenta” mea. Si privirea mea  dezgustata probabil ca taie cheful oricarui labagiu.

Drumurile noastre s-au despartit, eu continuandu-mi drumul lumesc spre metrou si el probabil poposind la biserica pentru liniste sufleteasca si mai ales trupeasca, ca parea destul de agitat. Eu zic ca data viitoare sa-ti iei doua ore de salvare, ca sa fii sigur ca ai un loc acolo in Paradisul pedofililor in devenire.

the lush life

Imagineaza-ti pentru un moment viata ideala. Fara restrictii de spatiu, fara limita de timp si fara orgolii. Cum vrei sa simti viata, nu cum vrei sa o gandesti? Sa te opresti sa mirosi trandafirii, sa-ti imaginezi o lume tactila si hedonista, o lume a simturilor.

In lumea mea ideala, sigur totul ar fi in tonuri de alb, crem si cel mult somon J Si ar mirosi a proaspat, a zambile albe si ar fi mai mult cald decat frig, mai mult zi decat noapte.

Cerul ar fi de un albastru orbitor si ar ploua, numai pentru senzatia de racoare de dupa. As fi inconjurata de lemn, apa si piatra. As alerga pe piatra cubica si as gusta din licori exotice. As musca cu pofta din nectarine si as bea vin alb. M-as pierde in cearsafuri si draperii albe si mi-ar placea sa am timp mai mult sa citesc. M-as afunda in paturi calduroase si in brate afectuoase.

Oamenii pe care ii iubesc as vrea sa traiasca sau sa fi trait pentru totdeauna. Nu m-as plictisi niciodata de ei, am imparti totul fara sa pierdem nici un gram de energie sau timp, m-as sufoca cu prezenta lor. Si as avea mai mult curaj sa spun ce simt, si nu doar ce gandesc.

British do it so much better

Pentru ca pana si  ploaia e ridicata la rang de simbol national si pentru ca iarba e mai verde la ei (“the grass is greener on the other side” cum tot niste englezi ne invata). Mai mult de jumatate din glob le silabiseste limba si muzica lor ar putea hrani intreg continentul daca toate celelalte natii ar inceta sa mai existe.

Eu de mica am iubit englezii, pe atunci nu faceam distinctie intre britanici si englezi, sa fie acolo din “Engleteria” si altceva nu conta. Nimic nu s-a schimbat. Si am inceput un proces lung dar sigur de a le invata limba. Asa te apropii de cineva, gandeam eu atunci, vorbindu-i pe limba lui. Eram in clasa 2-a si de atunci tot ii iubesc. Tineam cu Anglia la fotbal si plangeam in hohote cand pierdeau. Acum am mai crescut si plang din alte motive :-p

Pe masura ce invatam despre ei, eram tot mai uimita de  Shakespeare, Byron & Co. Londra trebuia sa fie cea mai frumoasa capitala si realitatea mi-a dovedit ca asa e. Un oras cosmopolit si permisiv. Iti da senzatia de rotund, nu ai cum sa nu gasesti acolo ceva care sa  nu-ti placa, asta poate daca esti francez J

Am trait cu manualele alternative de limba engleza care imi descriau cum nu se poate mai bine ce popor civilizator si complet sunt ei. Sunt revolutionari innascuti, adevarati maestri in  ale scrisului si muzicii, care mai tarziu ajung sa creeze adevarate isterii in cultura pop.

Inspiratia cred ca e cuvantul care ii defineste cel mai bine. Si contrastele. Sunt parintii liberalismului intr-o tara eminamente conservatoare, isi cultiva trecutul dar inoveaza la orice nivel. Traiesc laolalta homosexuali si  fanatici religiosi. Sunt cosmopoliti si totusi rigizi. Curente alternative britanice sunt difuzate in masa in alte tari , dar la distanta de ceva ani. Sunt insa mereu suspiciosi la tot ce li se impune din exterior. Sunt o insula.

Aseara am primit o portie din cultura pop britanica la cel mai inalt nivel. Dincolo de marketing, baieti frumosi si versuri care frizeaza erotismul la orice pas, am simtit o istorie intreaga a romantismului, cu idoli, simboluri si profunzimi de tot felul. Nu sunt ei un popor de fericiti din punctul asta de vedere. Dar eu sunt fericita ca sunt contemporana cu Invazia Britanica.

O seara frumoasa!Ta-daaaaaaah!

Catharsis (closest post to smartness)

Pe mine m-a bantuit cuvantul asta dintotdeauna si pana acum ceva ani nu stiam ce inseamna, ignoranta de mine! Dar aveam o senzatie de bine cand il auzeam, simteam ceea ce inseamna de fapt.  Invatatii ne spun ca starea de Catharsis e generata in special de arta. Chiar daca devin prea didactica, trebuie sa va spun ca , Catharsisul e o eliberare de pasiuni si emotii negative, o excitare anormala a simturilor. (multumeeeeeesc Wiki :-p).

Catharsiul e un fel de orgasm al artei, nu esti foarte sigura de el, il ravnesti si te ia prin surprindere de fiecare data cand se intampla. Aristotel m-ar fi certat pentru comparatia asta, dar ce bine ca el nu are blog! :-P si oricum nu are avea atatea vizualizari cate am eu. :-)

Sa spui ca ai simtit Catharsis e destul de exagerat. Cum sa-i spui cuiva “Melodia asta are efect cathartic!” sau “Filmul  asta e de-a dreptul cathartic!” Ar presupune ca esti nebun sau cel putin drogat. Sau ca o arzi elitist si ca pana si o simpla ciorba de vacuta iti exalta sinele.

E un termen atat de pretentios, incat te face sa crezi ca si starea din spatele ei este extrem de elaborata si puternica. Eu, in umila mea conditie, am  simtit azi  o stare asemanatoare Catharsisului. Linkul e cauza http://www.youtube.com/watch?v=PstK0gj5VUI&feature=share.

As vrea sa multumesc pe aceasta cale din nou Youtube-ului pentru sugestiile din dreapta.

Tu cand simti Catharsisu’?

Dana is a badass

Eu acum la batranete :-p  am plecat urechea la ce spun oamenii din jur. Inainte nu-mi pasa. Nu conta cum ma vad ceilalti sau imi era teama de ce voi afla, ca parerea nu va fi chiar dintre cele mai bune. Ce sa zic, sunt o perfectionista, ori bine ori nimic!

Nu invatasem inca pe atunci ca nu trebuie sa ma placa toata lumea. Si stateam asa ca intr-o bula de aer, incordata, cu degetele incrucisate la spate, sperand ca oamenii sa ma placa sau cel putin sa ma lase in pace.

Si nu stiu cum, de ceva vreme, am inceput sa intreb oamenii in stanga si in dreapta…”ma, cum ma vezi ma tu?” Si am inceput sa musc din realitate. A fost ca un dus rece, dar nu foarte convingator.

Si ma asteptam sa mi se spuna ca sunt  timorata, agitata, prea analitica, visatoare, creativa, extrem de sensibila si melancolica  si  in cel mai bun caz ambitioasa. Nimic rau pana aici, dar nici chiar cea mai reusita caracterizare. Nu ajungi departe in viata fiind visatoare.

Si observ cu stupoare ca oamenii cred ca’s un adevarat badass, ca nimeni nu se risca sa se puna cu mine, ca sunt “infipta”(nu radeti, asa e vorba J), ca sunt rece si pretentioasa . Si ma pune pe ganduri treaba asta, cum ma prezint eu oare celorlalti? E o diferenta de la cer la pamant intre mine si lume. Si umanitatea nu pare sa fie una din calitatile care ma recomanda. In descrieri, sunt un adevarat bulldog cu valente de  bufon,  gata de atac. Egocentrica, “attention whore”, manipulatoare, dramatica, rezistenta la schimbare si “calitatile” pot continua.

Ce mai! un histrion in devenire…dar nu va lasati amagiti de coperta stralucitoare.

word of advice

Daca nu mai am ce sa scriu, inseamna ca nu mai simt?  Daca mi-as castiga banii din scris, as fi acum pe marginea unei caderi nervoase. Si financiare.

Ca sa scrii, trebuie sa ai talent, sau sa iti cultivi talentul asta citind. Da da! Cred ca cei ce se indeletnicesc cu ale scrisului sunt in mare masura plagiatori. Si nu neaparat ca ii imita pe cei pe care ii citesc, ci pentru ca fura vietile celor cu care traiesc.

Nu ai cum sa traiesti atat de mult si atat de intens incat sa scrii capodopere in care se regasesc armate de suflete. Daca ai trai tu tot ce scrii, probabil ca inima ti-ar exploda in 2 secunde. Scriitorul e un om intens in sine sau doar un artist priceput, care scrie detasat si stie sa manipuleze cuvinte si emotii?

Steinbeck dadea sfaturi baiatului lui, un adolescent indragostit, cum sa-i scrie iubitei lui inca imaginare. Si-i spunea din proprie experienta, sa scrie asa cum vorbeste si daca mai si vorbeste asa cum simte, atunci e pe drumul cel bun. Normal! Easy to say that when you’re Steinbeck :-p

Pai cum ar fi sa scriu eu precum vorbesc? Multitudinea de “frate”, “micutu' ” si alte apelative care nu imi fac cinste mie, o artista a condeiului in devenire :-) v-ar oripila! Si mai bizar ar fi sa scriu asa cum simt. O fac de multe ori, dar nu o fac si public. Pentru ca e riscant.

Dar ce rost are sa scrii daca nu si impartasesti? Ei! riscuri sunt o gramada. Pentru ca in spatele scrisului e cineva. Si ziua de maine oricum va fi plina de mustaceli, priviri cu subinteles si suierarea printre dinti a vreunui titlu de post. Ceea ce ma bucura, pentru ca oamenii au inceput sa citeasca. Dar nici sa umbli ca o carte ambulanta cu paginile fluturand nu e cel mai confortabil.

Asa ca  nu las loc de exagerari si cuvinte pe care mai tarziu le-as regreta. E un filtru intre ceea  ce simt si tastatura. Si un filtru destul de profesionist. Scriu safe, pentru ca asa si tanjesc sa traiesc.

Si revenind la Steinbeck, as vrea sa-i pot urma exemplul, si nu numai in scris. Oamenii autentici sunt din ce in ce mai rari. Ascunsi dupa haine, fotografii, statusuri, grupuri, interpretari, cuvintele sunt singurele care ne mai mai pot salva.  E un dar imens asadar, sa fii multumit de  ceea ce scrii la prima mana. Pentru ca mai mult ca sigur, e si ceea ce simti la prima mana. 

Promit ca revin cu posturi meaningful!:-p

Noapte buna.