sâmbătă, 27 octombrie 2012

the affection whore


E un factor X care face diferenta cand vrei sa ajungi in mintea unei femei. Fie ca increderea in noi radiaza prin toti porii sau fie ca, dimpotriva, cel mai umil compliment ne ridica de pe jos, un lucru e cert. Femeile au nevoie de atentie. Atentia devine un indicator al succesului cand vine vorba de sexul opus. Chiar daca nu dai doi bani pe tipul care te place, ii alimentezi in continuare nevoile pentru ca si el iti alimenteaza orgoliul.

Si barbatii astia iti devin trofee, un fel de decoratii pe care la primesti pentru rezultate remarcabile la materia Seductie. Cazul tau e clasat. Esti ceea ce in romana nu pot sa traduc, an attention whore. Pana cand iti gasesti nașul care te face sa platesti parca retroactiv pentru toate daunele emotionale aduse tagmei masculine. Si te upgradeaza la statutul de affection whore. Si acum lucrurile devin putin cam complicate pentru ca dispare controlul.

joi, 25 octombrie 2012

the subway miracle


Daca nu as merge cu metroul,  nu as ajunge tarziu la birou, nu as mai avea timp sa fac sudoku, nu as mai scrie pentru blog in cele 7 minute in care imi odihnesc oasele pana la urmatorul tren. 
Daca nu as merge cu metroul, nu as vedea ultimul trend la genti, cizme, iPhoneuri, iPaduri si altele din acelasi regn. Nu as sti care sunt cele mai citite carti, nu as citi vreodata click, tzac pac si libertatea si nu as afla daca Luciu l-a iertat sau nu pe ungurul ei. 
Daca nu as merge cu metroul, nu as mai simti guerlainuri, jivanshiuri :-) si alte avonuri date discret cu tona. Nu as mai auzi racnelile telefonice ale duduilor care ne impartasesc cele mai intime ganduri exact cand garniturile vechi fac contactul cel mai zgomotos cu otelul sinelor. Ce tacere minunata cand se pierde semnalul!:-) Ah! si nu am auzit finalul povestii..dar sunt sigura ca va suna inapoi.

Maine mai e un hop si gata. Weekend!!!Noapte buna.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

welcome to Exotica!


Civilizatia europeana s-a lovit brutal de Micul Paris pentru cateva zile. Vikingi, italieni, nemti, francezi si englezi cu ditamai bagajul de stereotipuri au ajuns in Bucuresti. Impresionati de arhitectura, culoare si aglomeratie, ei il compara cu Istanbul. Trebuie sa fie de bine din moment ce orasul ala numai din turism traieste. 

Aproape un ghid in devenire, imi lipseste insa o trasatura esentiala a slujbei cu pricina. Nu pot sa ascund mizeria, oamenii si cainii, ambii vagabonzi. Asta suntem, nu putem sa inchidem ochii si sa ne imaginam ca suntem Oslo. Si la intrebarea vesticilor "de ce asa dupa 23 de ani de capitalism?", aleg sa nu ridic din umeri si raspund sec "Corruption".  Nu detaliez pentru ca nu vreau sa dezbat mocirla pseudopolitica. 

Si vesticii fac poze si se minuneaza de arhitectura. Nu pot sa cred! Chiar ca beauty is in the eye of the beholder :-) Suntem noi atat de blazati incat nu vedem frumusetea din propria ograda si ne minunam numai de londre, viene si parisuri? Si ca stereotipurile sa continue, sunt intrebata inevitabil de Ceausescu si Dracula, astea fiind simbolurile promovate in media straina. 

Si Ceausescu e ridicat la rang de Hitler, "un nemernic care ucidea copii pe strada". Pe mine nu prea m-a interesat subiectul asta foarte mult, am trait prea putin in comunism si inteleg mai bine regimul din constrangerile vremii decat din vreo carte despre socialism. Suntem vazuti drept niste exotici supravietuitori  si primii revolutionari violenti ai Europei. E o mila amestecata cu admiratie in ochii vesticului.

Si nu! Dracula nu a existat in Transilvania, nu a fost un vampir decat pana cand irlandezul de Stoker ne-a scos din anonimat cu personajul lui sangeros. 

A fost o zi frumoasa. Dupa ziua aia, am vrut sa devin Ministrul Turismului, dar mi-am adus aminte in ce tara traiesc si m-am razgandit.







vineri, 12 octombrie 2012

break up to make up


Experienta de film, nu de viata. Pentru ca in viata, break up-ul ramane de cele mai multe ori break up si atat. Dar in filme, pauzele rezolva totul, distantele si nepotrivirile de caracter dispar ca prin minune. 

Disfunctionalitatea paleste in fata dorului. Lipsa obiectului afectiunii face totul reconciliabil. Dar cum iei decizia pauzei, fara teama ca toana poate sa devina ireversibila? Ca dupa break up nu urmeaza in mod natural si make up-ul?
Yoda mi-a zis azi ca ultimatumul nu e solutia  cea mai buna cand tu cauti reconciliere. Ca barbatii te pot iubi, dar asta nu inseamna ca suportarea toanelor feminine vine la pachet cu marele jackpot al sentimentelor... They like it simple. Trebuie sa fii deci subtila si plina de tact. 

Filmele in schimb, sunt pline de decizii abrupte urmate de happyenduri. La ce sa te astepti? Americanii si optimismul lor incurabil...

duminică, 7 octombrie 2012

I love to dream



Te-am visat. Nu mi-am programat, nu m-am gandit la tine cu o noapte inainte. Chiar nu, pentru ca ma durea prea tare capul de la o migrena amestecata cu bere. Si dimineata nu mai vroiam sa ma trezesc. Oricum firul epic este chiar epic. Check this out! J

Se facea ca esti medic de familie. Si pentru ca iti vazusem numele pe o lista din care ne puteam alege medicul de familie, te-am ales pe tine. A, si eu trebuie sa spun un detaliu cam important. Lucram in Serviciile Secrete. Si pe langa faptul ca muream de dor sa te vad, trebuia sa te trag de limba, pentru ca se pare ca tu mai erai  pe o alta lista, a inamicilor numar unu’ ai statului.

Si statul credea despre tine ca o sa pleci intr-o misiune secreta in Orientul Mijlociu. Dar era nevoie de interventia mea, cum altfel decat feminina, pentru ca statul sa fie sigur de intentiile tale subversive. Si nu stiu cum de la o vizita la domiciliu a medicului de familie, se ajunge la o vizita mult mai intima in dormitor. Totul incepe cu un sarut, pe care il simt pana in strafundul vietii mele reale si tresar. Si ca in filmele doar cu acordul parintilor sau in sitcomuri pentru adolescenti, urmatoarea imagine e cu noi doi dimineata, imbratisati. Toata lumea poate sa-si dea seama de desfasurarea actiunii, draga Bond!

Azi de dimineata in viata reala, nu mai aveam nici un chef sa ma trezesc. Bun vis!

miercuri, 3 octombrie 2012

pornography vs intimacy



...sau ce e mult strica...barbatii se plang tot mai des ca ce e prea mult strica magia, ca prea multa carne, prea multa expunere distruge intimitatea de dupa. Si barbatii se simt folositi si depersonalizati de partenerele  lor, dornice de contact fizic si atat, fara sfori si franghii emotionale. Barbatii se emancipeaza pesemne.

Femeia cu ciorapi de plasa si ruj rosu nu va putea sa fie niciodata gospodina linistita care iti va saruta pe frunte copiii cu gura ei cea nepacatoasa. Nu merita astfel privilegiul de a-ti purta numele si de a-ti cunoaste verii de gradul doi.

Ei bine, barbatii nici in ruptul capului nu se pot hotari. Nici la femeia fatala si dezinhibata, nici la gospodina aproape neprihanita. Si pentru ca nu s-a nascut inca femeia  perfecta din imaginatia barbatilor, adica gospodina porno, ei o vor cauta mereu in mai multe locuri. Cu scuza de altfel legitima, a cautarii perfectiunii.

Intr-un alt post...despre cautarea nevrotica a barbatului perfect.

luni, 1 octombrie 2012

Hannes Stein



Sau...I finally found my writing muse! J Nu stiam de el pana nu mi-a cazut in mana Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic (mic tratat pentru intelectuali agasati)...Doamne...ce hipsterita  trebuie sa par acum! :-p Dar nu! Cartile sunt facute pentru a fi  citite, nu doar etalate in metrou. Sa stii cine au fost Chomsky si Steinbeck nu doar  pentru ca sunt la moda acum. Si sa nu-ti fie rusine sa-i cauti pe Wikipedia in caz ca nu stii.

Si Monsieur Stein e un neamt din München cu radacini vizibil evreiesti, care alege sa traiasca in New York si sa devina un anglofil inrait. E un jurnalist cu veleitati de scriitor de proza scurta, scrie acid si pe alocuri amuzant. Ca orice jurnalist, e foarte cuprins de temele contemporane, dar are destul bagaj cultural sa poata explica istoric orice banalitate actuala.

Scrie expeditiv si succint (ca si mine. Doamne cate avem in comun J), e un inadaptat in ceea ce priveste relatia cu divinitatea si trece de la un subiect la altul cu naturalete. Trece de la Hitler si antiamericanism la barbatii care nu ar trebui sa poarte niciodata pantaloni scurti oricat de cald ar fi afara. E un fin observator si critic al eternei iubiri romantice si al idealismului tipic feminin. E savuros cand descrie barbatul ideal.

Il recomand. E usor de citit si reconfortant. Proza lui aparent comerciala ascunde simboluri adanci si pe alocuri dureroase. Poate deveni incomod de ironic. Il citesc pe nerasuflate si sper sa nu devin un copycat J Daca as sti germana, poate i-as citi si blogul (a cata coincidenta? :-p)

Citire placuta!