vineri, 31 mai 2013

wait, wait, wait for it


Cum il asteptam eu azi pe Yoda prin ploaie si prin vant, o doamna in varsta, as putea chiar spune o baba, se apropie de mine si imi zice: "Io ca io, ca sunt batrana, dar tu fata mea, si tanara si frumoasa (da da, chiar asa a zis, nu inventez eu) si tot te lasa sa astepti?"  Am zis in gandul meu, o dau gata pe baba cand ii zic ca el m-a asteptat o juma de ora dar la statia de metrou gresita. Si cand a aparut obiectul asteptarii mele, am simtit nevoia sa devin foarte vocala si sa-i zic ca a venit si  ca ea poate sa-si astepte mult si bine mosul. 


Dupa cateva minute in care m-am scaldat feeric in orgoliul meu si in baltile unei intersectii din sectorul 6, mi-am dat seama ca eu sunt un mare fan al asteptarii, ca si cum eu as fi miezul si altii trebuie sa-mi citeasca gandurile si sa actioneze ca atare. Fiind insa un practicant al asteptarii,  altii iau deciziile pentru tine si poate nu e chiar asa o mare drama daca incerci si te lovesti cu capul de tavan. Cred ca si baba mea din statia de metrou a fost odata tanara si frumoasa si a asteptat atat de mult, incat a ajuns o baba nesuferita si invidioasa care se ia de oameni pe strada cu pildele ei  de viata. Pun pariu ca are si cateva pisici acasa.


duminică, 19 mai 2013

king of strange


Om pe care nu il inteleg, nu stiu de unde incepe si unde se termina. Sa spui ca e o enigma e o subestimare. Ma indispune cu absurdul lui, pe care in urmatoarea secunda il face digerabil precum cea mai clara logica.
Stie prea multe, dar pretinde ca nu il intereseaza nimic. E elitist. E o contradictie insa  intre mana, inima si mintea lui. Se scurtcircuiteaza la mijloc, dar masinaria continua sa functioneze. Corpul lui e o uzina alimentata de o minte ascutita. E omul nou, care sufera mai mult decat noi ceilalti, dar are cele mai mari sanse sa se refaca. Pentru ca detine ceva secrete ale supravietuirii. 

Unul din ele e transformarea. Sa fii cameleonic; si nu e nimic josnic in asta, e doar oportunist. Sa iei forma, gustul si mirosul gazdei tale si sa te hranesti cu ea pentru o anumita perioada de timp. Si apoi sa mergi mai departe, vizibil mai bogat. Si sa reusesti sa nu lasi un gol de acolo de unde ai plecat.
E normal sa-ti fie teama de omul nou. E sinucidere curata sa te atasezi de el, dar te atrage. Vrei sa fii la fel de puternic ca el, dar nu e cel mai etic sa traiesti in modul asta. Pentru ca el si-a anulat emotiile. Sub camuflajul unei vieti  intense, el de fapt si-a anulat emotiile. Filosofia lui e simpla si functionala.

vineri, 3 mai 2013

vina, rusinea si cenzura


Trei surori slute si proaste, care merg tot timpul impreuna sau cel putin doua din trei. Sunt mute si fac rau pe nevazute. Sunt de cand lumea si pamantul si vizitele lor iti dau ziua peste cap. Sunt de la capatul pamantului, dar vin cand te astepti  mai putin si zabovesc ceva mai mult in constiinta ta.
Mai au trei verisoare mai indepartate, frica, frustrarea si invidia. Ele sunt suportabile dar surorile sunt sub orice critica. Buboase, cocosate si parca nemuritoare. Niste fete batrane pe care le cunosti de mic, le urasti, dar niciodata nu te dezveti de ele. 
Parintii ti le-au prezentat, pesemne cu un scop bun, dar cateodata lucrurile scapa de sub control. Surorile te acapareaza, te sufoca si te fac unul cu pamantul. Iti trebuie multa rabdare si iscusinta sa scapi de sub unghiile lor murdare. Si cand ai scapat de sub corvoada, atunci incepi sa traiesti.