duminică, 29 decembrie 2013

stuck

Am intrat pe furis in camera ta. O camera acum necunoscuta mie. Cateva crapaturi de lumina ma ajuta sa ma orientez. Ma bucur ca nu esti acolo. Pot sa adulmec in liniste obiecte. Imi vor spune multe despre ce ai mai acumulat in tine de cand nu am mai fost prin preajma. In goana dupa detalii si dovezi legate de existenta ta emotionala in lipsa mea, ajung pana in fata a ceea ce pare a fi un birou. Ma uit in sus cu teama. Sunt cat o furnica intr-o camera care pare mai degraba o catedrala. Aud zgomot si nu stiu cum, ajung sa ma ascund intr-o carte, pe muchia unei pagini, facand echilibristica. Inima imi bate ca unui purice, cam cat sunt eu acum. O simpla presare a cartii m-ar face una cu povestea. Ce mi-as fi dorit sa fie o carte Braille! As fi avut de ce sa ma agat. Alunec printre cuvinte si randuri si nu pot sa ma prind de nimic. Mi-e frica de mi se sparg timpanele. Intr-un final, ma prind de coltul unei pagini si realizez ca daca m-as arunca de acolo, ar fi sinucidere curata. Dar poate la greutatea de acum, gravitatia nici nu ar mai functiona. Asa ca ma tarasc cumva inspre mijlocul paginii. Acolo sunt niste cuvinte subliniate cu marker negru si corpul meu plapand si-ar face foarte bine loc in nisa impinsa in foaie. Asta e salvarea mea zic si alerg dintr-o rasuflare intr-acolo. O lumina puternica ma orbeste si imi dau seama ca asta-i semn ca s-a deschis usa. Simt cum foile se umfla sub picioare. Ai intrat tu. Normal, e casa ta. Eu sunt intrusa. Si strig cat ma tin plamanii ca trebuie sa vorbim. Dar nu stiu daca fac mai mult zgomot decat o adiere de vant si nimic nu patrunde prin aerul rece si puternic facut de usa imensa. Iti iei ceva de pe pat si pleci din nou. Si imi dau seama ca strig in zadar.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

nimeni nu se salveaza singur

Caut tot, citesc tot ce imi cade in mana, in fine, aproape tot. Nu pot citi 50 shades of anything..Da, deci nu citesc chiar tot. Am citit acum cateva luni o recenzie care mi s-a parut buna. Ori editorul articolului era prea bun, ori cartea trebuie sa fie a naibii de buna. "Nimeni nu se salveaza singur", o carte a unei italience pe care o mai recomanda  un bestseller. 
Ce titlu simplu si cuprinzator! O poveste de dragoste distrusa din interior de tot ce ne e exterior si contemporan.


Am dat prima pagina cu asteptarile sus in aer si acolo mi-au si ramas pana la pagina 206. O carte aspra, incomod de dura,  si totusi despre iubire. O carte in care nu trece o pagina sa nu gasesti "pula" sau "cacat". Femeia e o italianca prea curajoasa pentru mine. Si o suspectez ca e povestea ei. O poveste de iubire chinuita, murdara si dezamagitoare. Dar o poveste de iubire, asa ca nu mai conteaza epitetele de dupa. Am devorat-o ca pe o Biblie, daca as fi crezut in ceva exterior mie.