location location location

Berlin.2012. Maratonul Berlinului. Urmatorul oras pe lista mea de vizitat. De mult timp. Doar ca nu imi impartasesc prea multi prieteni admiratia pentru un oras „gri” „prafuit”, „nu chiar buricul Germaniei cand vine vorba de turism”.

Azi a fost maratonul Berlinului. 42 de km de Berlin, cu parcuri, autostrazi, monumente, infrastructura si istorie. Si aceiasi 4 kenieni de la start pana la final.

Maratonul e cea mai buna reclama turistica pentru un oras. Si televiziunea germana a stiut sa faca toata transmisiunea sa para un clip turistic. Oricum ei nu au ce sa ascunda, nu taie cadre si nici  nu le aleg cu grija sa nu se vada gunoiul, pentru ca ei chiar nu au asa ceva.

Zeci de mii de oameni din intreaga Europa au venit sa vada Maratonul, in special nordici si englezi. Comentatorii romani de la Eurosport se intreceau in comentarii care mai de care mai rasiste, cum ca bietii kenieni nu au avut alta optiune de a scapa din saracie decat prin alergat. Ca toti siguri sunt saraci si vreo 10-15 copii la parinti. Ma mir ca nu au zis ca toti kenienii care participau la maraton, vreo 100...sunt frati J, ca sa mai creasca un pic dramatismul transmisiunii. Trasaturi genetice sau o cultura a supravietuirii, nu se hotarasera comentatorii  inca ce ii impinge pe africani la alergat,  important e ca kenienii au luat primele 4 locuri.

Si germanul participant, cu toate marcile lui de Adidas si Gatorade, a fost ajuns in cele din urma de plutonul de fete J Momentul lui de glorie a fost cand a intrat intr-o toaleta publica si televiziunea germana l-a asteptat sa iasa, sa-l vedem in momentul intim cand „se aranjeaza”. Probabil ca a avut rating mai mare decat trecerea finishului celor 2 kenieni cot la cot in proba ultraolimpica a maratonului. Dar na, there’s no business like show business... Si finishul, cat se poate de simbolic ales, la poarta Brandenburg.

Si ma uitam la zecile de mii de nemti ingramaditi sa urmareasca de pe margine intrecerea si cum se impingeau ei sa pozeze sportivii. Si cum multi s-au inscris ca voluntari numai sa inmaneze apa sau energizante de pe margine alergatorilor. Un popor in care cultura miscarii si a activismului atinge cote de invidiat pentru noi. Mi-a placut de ei. Si de istoria lor, si de cultura lor. Si mai ales de infrastructura lor. Vreau sa vad Berlinul!

Bis bald! J