Hannes Stein

Sau...I finally found my writing muse! J Nu stiam de el pana nu mi-a cazut in mana Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic (mic tratat pentru intelectuali agasati)...Doamne...ce hipsterita  trebuie sa par acum! :-p Dar nu! Cartile sunt facute pentru a fi  citite, nu doar etalate in metrou. Sa stii cine au fost Chomsky si Steinbeck nu doar  pentru ca sunt la moda acum. Si sa nu-ti fie rusine sa-i cauti pe Wikipedia in caz ca nu stii.

Si Monsieur Stein e un neamt din München cu radacini vizibil evreiesti, care alege sa traiasca in New York si sa devina un anglofil inrait. E un jurnalist cu veleitati de scriitor de proza scurta, scrie acid si pe alocuri amuzant. Ca orice jurnalist, e foarte cuprins de temele contemporane, dar are destul bagaj cultural sa poata explica istoric orice banalitate actuala.

Scrie expeditiv si succint (ca si mine. Doamne cate avem in comun J), e un inadaptat in ceea ce priveste relatia cu divinitatea si trece de la un subiect la altul cu naturalete. Trece de la Hitler si antiamericanism la barbatii care nu ar trebui sa poarte niciodata pantaloni scurti oricat de cald ar fi afara. E un fin observator si critic al eternei iubiri romantice si al idealismului tipic feminin. E savuros cand descrie barbatul ideal.

Il recomand. E usor de citit si reconfortant. Proza lui aparent comerciala ascunde simboluri adanci si pe alocuri dureroase. Poate deveni incomod de ironic. Il citesc pe nerasuflate si sper sa nu devin un copycat J Daca as sti germana, poate i-as citi si blogul (a cata coincidenta? :-p)

Citire placuta!

word of advice

Daca nu mai am ce sa scriu, inseamna ca nu mai simt?  Daca mi-as castiga banii din scris, as fi acum pe marginea unei caderi nervoase. Si financiare.

Ca sa scrii, trebuie sa ai talent, sau sa iti cultivi talentul asta citind. Da da! Cred ca cei ce se indeletnicesc cu ale scrisului sunt in mare masura plagiatori. Si nu neaparat ca ii imita pe cei pe care ii citesc, ci pentru ca fura vietile celor cu care traiesc.

Nu ai cum sa traiesti atat de mult si atat de intens incat sa scrii capodopere in care se regasesc armate de suflete. Daca ai trai tu tot ce scrii, probabil ca inima ti-ar exploda in 2 secunde. Scriitorul e un om intens in sine sau doar un artist priceput, care scrie detasat si stie sa manipuleze cuvinte si emotii?

Steinbeck dadea sfaturi baiatului lui, un adolescent indragostit, cum sa-i scrie iubitei lui inca imaginare. Si-i spunea din proprie experienta, sa scrie asa cum vorbeste si daca mai si vorbeste asa cum simte, atunci e pe drumul cel bun. Normal! Easy to say that when you’re Steinbeck :-p

Pai cum ar fi sa scriu eu precum vorbesc? Multitudinea de “frate”, “micutu' ” si alte apelative care nu imi fac cinste mie, o artista a condeiului in devenire :-) v-ar oripila! Si mai bizar ar fi sa scriu asa cum simt. O fac de multe ori, dar nu o fac si public. Pentru ca e riscant.

Dar ce rost are sa scrii daca nu si impartasesti? Ei! riscuri sunt o gramada. Pentru ca in spatele scrisului e cineva. Si ziua de maine oricum va fi plina de mustaceli, priviri cu subinteles si suierarea printre dinti a vreunui titlu de post. Ceea ce ma bucura, pentru ca oamenii au inceput sa citeasca. Dar nici sa umbli ca o carte ambulanta cu paginile fluturand nu e cel mai confortabil.

Asa ca  nu las loc de exagerari si cuvinte pe care mai tarziu le-as regreta. E un filtru intre ceea  ce simt si tastatura. Si un filtru destul de profesionist. Scriu safe, pentru ca asa si tanjesc sa traiesc.

Si revenind la Steinbeck, as vrea sa-i pot urma exemplul, si nu numai in scris. Oamenii autentici sunt din ce in ce mai rari. Ascunsi dupa haine, fotografii, statusuri, grupuri, interpretari, cuvintele sunt singurele care ne mai mai pot salva.  E un dar imens asadar, sa fii multumit de  ceea ce scrii la prima mana. Pentru ca mai mult ca sigur, e si ceea ce simti la prima mana. 

Promit ca revin cu posturi meaningful!:-p

Noapte buna.