Mie imi place muzica. Mult. Imi
place sa scormonesc in Youtube-ul ala pana gasesc o muzica sa-mi placa. Nu-mi
plac consacratii in schimb. Nu pot sa mai ascult o melodie pe care o aud deja la
radio mai mult de 2 ori pe zi.
Perioada de ardere in castile mele e de cateva zile si apoi
gata!o arunc la gunoi ca pe o soseta gaurita. Era frumos sa o asculti pe Lykke
Li pana sa o remixeze magicianul sau pe Jamie Woon pana sa vina la atelier. Dar
vine mainstreamul si-ti fura comoara si o arata la toata lumea! Aveai impresia
ca, daca ai descoperit o melodie sau un artist, ai drept de viata si de moarte
asupra lor. Te simti asa de bine cand
cineva da share via TU. E descoperirea ta, dar cand sunt prea multe share-uri,
deja e Gotye J
Nu sunt eu vreo mare elitista, dar
am invatat la scoala ca orice forma de cultura prin popularizare isi pierde din
valoare. Si din particularitatea sursei care a generat-o.
Si uite asa artisti ca Jaar sau Del
Rey ajung sa umple stadioane intregi de copii. Nu mai exista limita intre mainstream si underground. Nu mai trebuie sa
ti se fredoneze “Hit me baby one more time” ca sa lesini de adulatie la vreun
concert. Acum versuri intunecate si depresive fac armate de oameni sa rezoneze
in acelasi timp. Underground is the new mainstream. Sau invers. E acelasi
lucru. Trebuie sa fii cat mai ciudat si
marginal ca sa ai acces si succes la mase. Asta chiar ca e ciudat, sau doar o
gaselnita a marketingului.
Si sa continuu cu exemplele, Emeli
Sande canta la deschiderea Jocurilor Olimpice, lui Jessie Ware mai au un pic si
ii fac papusa. Si daca si The XX o sa
faca reclama la McDonalds, eu ma
apuc sa ascult Britney Spears ca tot a dat-o ea pe megacelebrul dubstep.
Primul post de zi…nici nu stiu cum
sa inchei…sa aveti o sambata linistita!:-p
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu