Si cand ma apucasem sa scriu si eu
un post aproape melodramatic, intra mama peste mine si ma vede cu Word-ul
deschis….sacrilegiu!interes!curiozitate! ca pana acum ma vazuse doar cu
facebookul si era linistita si resemnata…si incepe ”ce scrii acolo?” eu
“nimic” ea “ei, hai arata-mi si mie ce scrii”si, intr-un moment de sinceritate ii
spun ca mi-am facut blog.
La care raspunsul ei destul de
blajin “pai mama ce scrii acolo, vrei sa rada toata lumea de tine?” si-mi trec
doua ganduri prin cap. Ori mama mea crede ca sunt atat de labila psihic incat
voi scrie lucruri de care sa-mi fie rusine sau de care sa rada oamenii (care by
the way se presupune ca-mi sunt apropiatiJ) Si al doilea, ce bine ar fi sa rada TOATA
lumea de mine, nu doar cei trei- patru care imi dau like pe facebook (apropos,
sa se inteleaga, nu scriu pentru faima
:-p).
Dupa 10 minute de “te rog arata-mi ca promit
ca nu rad” ii arat o postare, prima, nu aia cu cuvinte obscene, incepe sa
silabiseasca fara ochelari si se plictiseste dupa doua paragrafe. Ei uite imi
zic, mi-am gasit cel mai sincer cititor! Si ea se temea ca blogul e despre sex
sau ceva rau…
Acum avantul meu creator e inhibat
de aceasta interventie inoportuna (sau poate nu, ca mamele stiu ele mai bine
despre ce trebuie sa vorbeasca sau sa scrie copiii lor– cred ca psihologii sunt
cei mai mari dusmani ai mamelor) Asa ca voi scrie mai incolo postul “Who do you
call before you go to sleep?” si aveam si o poza pregatita pentru asta (:-p
just teasing pentru fidelizare).
Multumesc mamaaaaan in a non-ironic
way.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu