Dana is a badass

Eu acum la batranete :-p  am plecat urechea la ce spun oamenii din jur. Inainte nu-mi pasa. Nu conta cum ma vad ceilalti sau imi era teama de ce voi afla, ca parerea nu va fi chiar dintre cele mai bune. Ce sa zic, sunt o perfectionista, ori bine ori nimic!

Nu invatasem inca pe atunci ca nu trebuie sa ma placa toata lumea. Si stateam asa ca intr-o bula de aer, incordata, cu degetele incrucisate la spate, sperand ca oamenii sa ma placa sau cel putin sa ma lase in pace.

Si nu stiu cum, de ceva vreme, am inceput sa intreb oamenii in stanga si in dreapta…”ma, cum ma vezi ma tu?” Si am inceput sa musc din realitate. A fost ca un dus rece, dar nu foarte convingator.

Si ma asteptam sa mi se spuna ca sunt  timorata, agitata, prea analitica, visatoare, creativa, extrem de sensibila si melancolica  si  in cel mai bun caz ambitioasa. Nimic rau pana aici, dar nici chiar cea mai reusita caracterizare. Nu ajungi departe in viata fiind visatoare.

Si observ cu stupoare ca oamenii cred ca’s un adevarat badass, ca nimeni nu se risca sa se puna cu mine, ca sunt “infipta”(nu radeti, asa e vorba J), ca sunt rece si pretentioasa . Si ma pune pe ganduri treaba asta, cum ma prezint eu oare celorlalti? E o diferenta de la cer la pamant intre mine si lume. Si umanitatea nu pare sa fie una din calitatile care ma recomanda. In descrieri, sunt un adevarat bulldog cu valente de  bufon,  gata de atac. Egocentrica, “attention whore”, manipulatoare, dramatica, rezistenta la schimbare si “calitatile” pot continua.

Ce mai! un histrion in devenire…dar nu va lasati amagiti de coperta stralucitoare.