Happy 15th of August

Azi era cea mai frumoasa zi din vacanta de vara cand eram copil. Mergeam la balci cu mamaia. Ne pregateam din timp cu bani de la parinti, eu si soru-mea, ca sa nu ne lipseasca nimic in ziua cea mare. Cumparam din balci bomboane, clame de par, bratari si bratarele, mingi yo-yo (nu le zicea asa pe atunci insa). Si mai ales pepene rosu (a.k.a lubenita prin partea locului).

Ziua incepea la fel de fiecare data. O asteptam pe mamaia sa vina de la cimitir (ca a avut si Ilinca un Marin pe care l-a iubit J) si ne puneam hainele cele mai bune pe noi. Si pe timpul ala imi placea sa fac poze, aveam aceeasi poker face! J si porneam mereu cu o emotie ca nu o sa iasa bine, sau ca o sa-mi fie frica sa ma dau in tiribomba, sau ca o sa ma certe mamaia din nu stiu ce motiv. Dar ea avea grija ca la sfarsitul zilei sa fie totul bine, sa fi avut poza deja gata, sa avem salbe de bomboane la gat, inele de toate culorile pe toate degetele si un zambet tamp pe fata. Era o perfectionista. Cadeam secerate de oboseala si cu burtile gata sa explodeze de la atata lubenita cu paine.

In ultimii ani cu ea, ne aduceam mereu aminte ce frumos era la balci. Si ne gandeam chiar sa o mai luam cu noi. Sa mergem cu trenul si sa vedem cum mai e. Dar probabil ca acum ar fi fost manele, tinere cu solduri crapand sub textile prea stramte si miros de bauturi spirtoase.

Fara nici un final lacrimogen, J Happy 15^th of August!

God only saves some souls

Piscul Crasani nu inceteaza sa ma surprinda si e izvor nesecat pentru inspiratia mea si asa subreda. Cum mergeam eu cu pas sprinten si voios spre statia de metrou si mormaind Hurts ca o spalata pe creier, imi atrage atentia o voce groasa si blajina. Un individ aparent respectabil vorbea peste strada cu un om masiv, cu o voce guturala. Din discutie imi dau seama ca barbatul masiv e preot si individul cersea cateva minute de spovedanie din timpul pretios al preotului.

Si-mi zic ce oameni cu frica lui Dumnezeu pe Piscul Crasani! Dar ce avea sa se intample 2 minute mai tarziu avea sa-mi intareasca una din convingeri, ca sunt multi “credinciosi” care cauta cu disperare  salvarea tocmai pentru ca au prea multe pacate.

Dupa ce stabileste ora de confesiune care ii va usura sufletul de cateva carate bune de demoni, ii trece prin fata o domnisoara minora, imbracata sumar, dar totusi decent. Ii puteai ghici usor formele prin haine. Si individul meu cel respectuos si cu frica de Dumnezeu isi imita idolul din ceruri, pentru ca ce e frumos, nu-I asa? si lui Dumnezeu ii place, si deci si credinciosului, cioplit dupa chipul si asemanarea Lui.

Si incepe sa o studieze atent. Nimic rau pana aici, pentru ca nah, esti barbat si probabil ca dimineata esti mai excitat decat in alte momente ale zilei. Dar deja sa incepi sa-i soptesti cuvinte nu tocmai ortodoxe la ureche tinerei, care daca te-ai forta un pic, ti-ar putea fi si nepoata, e strigator la cer (da da, acolo unde sta Idolul tau!). Fata grabeste pasul si il ignora, individul ma ajunge si pe mine din urma si imi arunca niste priviri galese. Nu-mi spune insa nimic. Nu mai am aceeasi carne tanara si dezinvolta precum “concurenta” mea. Si privirea mea  dezgustata probabil ca taie cheful oricarui labagiu.

Drumurile noastre s-au despartit, eu continuandu-mi drumul lumesc spre metrou si el probabil poposind la biserica pentru liniste sufleteasca si mai ales trupeasca, ca parea destul de agitat. Eu zic ca data viitoare sa-ti iei doua ore de salvare, ca sa fii sigur ca ai un loc acolo in Paradisul pedofililor in devenire.

the lush life

Imagineaza-ti pentru un moment viata ideala. Fara restrictii de spatiu, fara limita de timp si fara orgolii. Cum vrei sa simti viata, nu cum vrei sa o gandesti? Sa te opresti sa mirosi trandafirii, sa-ti imaginezi o lume tactila si hedonista, o lume a simturilor.

In lumea mea ideala, sigur totul ar fi in tonuri de alb, crem si cel mult somon J Si ar mirosi a proaspat, a zambile albe si ar fi mai mult cald decat frig, mai mult zi decat noapte.

Cerul ar fi de un albastru orbitor si ar ploua, numai pentru senzatia de racoare de dupa. As fi inconjurata de lemn, apa si piatra. As alerga pe piatra cubica si as gusta din licori exotice. As musca cu pofta din nectarine si as bea vin alb. M-as pierde in cearsafuri si draperii albe si mi-ar placea sa am timp mai mult sa citesc. M-as afunda in paturi calduroase si in brate afectuoase.

Oamenii pe care ii iubesc as vrea sa traiasca sau sa fi trait pentru totdeauna. Nu m-as plictisi niciodata de ei, am imparti totul fara sa pierdem nici un gram de energie sau timp, m-as sufoca cu prezenta lor. Si as avea mai mult curaj sa spun ce simt, si nu doar ce gandesc.

British do it so much better

Pentru ca pana si  ploaia e ridicata la rang de simbol national si pentru ca iarba e mai verde la ei (“the grass is greener on the other side” cum tot niste englezi ne invata). Mai mult de jumatate din glob le silabiseste limba si muzica lor ar putea hrani intreg continentul daca toate celelalte natii ar inceta sa mai existe.

Eu de mica am iubit englezii, pe atunci nu faceam distinctie intre britanici si englezi, sa fie acolo din “Engleteria” si altceva nu conta. Nimic nu s-a schimbat. Si am inceput un proces lung dar sigur de a le invata limba. Asa te apropii de cineva, gandeam eu atunci, vorbindu-i pe limba lui. Eram in clasa 2-a si de atunci tot ii iubesc. Tineam cu Anglia la fotbal si plangeam in hohote cand pierdeau. Acum am mai crescut si plang din alte motive :-p

Pe masura ce invatam despre ei, eram tot mai uimita de  Shakespeare, Byron & Co. Londra trebuia sa fie cea mai frumoasa capitala si realitatea mi-a dovedit ca asa e. Un oras cosmopolit si permisiv. Iti da senzatia de rotund, nu ai cum sa nu gasesti acolo ceva care sa  nu-ti placa, asta poate daca esti francez J

Am trait cu manualele alternative de limba engleza care imi descriau cum nu se poate mai bine ce popor civilizator si complet sunt ei. Sunt revolutionari innascuti, adevarati maestri in  ale scrisului si muzicii, care mai tarziu ajung sa creeze adevarate isterii in cultura pop.

Inspiratia cred ca e cuvantul care ii defineste cel mai bine. Si contrastele. Sunt parintii liberalismului intr-o tara eminamente conservatoare, isi cultiva trecutul dar inoveaza la orice nivel. Traiesc laolalta homosexuali si  fanatici religiosi. Sunt cosmopoliti si totusi rigizi. Curente alternative britanice sunt difuzate in masa in alte tari , dar la distanta de ceva ani. Sunt insa mereu suspiciosi la tot ce li se impune din exterior. Sunt o insula.

Aseara am primit o portie din cultura pop britanica la cel mai inalt nivel. Dincolo de marketing, baieti frumosi si versuri care frizeaza erotismul la orice pas, am simtit o istorie intreaga a romantismului, cu idoli, simboluri si profunzimi de tot felul. Nu sunt ei un popor de fericiti din punctul asta de vedere. Dar eu sunt fericita ca sunt contemporana cu Invazia Britanica.

O seara frumoasa!Ta-daaaaaaah!

Catharsis (closest post to smartness)

Pe mine m-a bantuit cuvantul asta dintotdeauna si pana acum ceva ani nu stiam ce inseamna, ignoranta de mine! Dar aveam o senzatie de bine cand il auzeam, simteam ceea ce inseamna de fapt.  Invatatii ne spun ca starea de Catharsis e generata in special de arta. Chiar daca devin prea didactica, trebuie sa va spun ca , Catharsisul e o eliberare de pasiuni si emotii negative, o excitare anormala a simturilor. (multumeeeeeesc Wiki :-p).

Catharsiul e un fel de orgasm al artei, nu esti foarte sigura de el, il ravnesti si te ia prin surprindere de fiecare data cand se intampla. Aristotel m-ar fi certat pentru comparatia asta, dar ce bine ca el nu are blog! :-P si oricum nu are avea atatea vizualizari cate am eu. :-)

Sa spui ca ai simtit Catharsis e destul de exagerat. Cum sa-i spui cuiva “Melodia asta are efect cathartic!” sau “Filmul  asta e de-a dreptul cathartic!” Ar presupune ca esti nebun sau cel putin drogat. Sau ca o arzi elitist si ca pana si o simpla ciorba de vacuta iti exalta sinele.

E un termen atat de pretentios, incat te face sa crezi ca si starea din spatele ei este extrem de elaborata si puternica. Eu, in umila mea conditie, am  simtit azi  o stare asemanatoare Catharsisului. Linkul e cauza http://www.youtube.com/watch?v=PstK0gj5VUI&feature=share.

As vrea sa multumesc pe aceasta cale din nou Youtube-ului pentru sugestiile din dreapta.

Tu cand simti Catharsisu’?

Dana is a badass

Eu acum la batranete :-p  am plecat urechea la ce spun oamenii din jur. Inainte nu-mi pasa. Nu conta cum ma vad ceilalti sau imi era teama de ce voi afla, ca parerea nu va fi chiar dintre cele mai bune. Ce sa zic, sunt o perfectionista, ori bine ori nimic!

Nu invatasem inca pe atunci ca nu trebuie sa ma placa toata lumea. Si stateam asa ca intr-o bula de aer, incordata, cu degetele incrucisate la spate, sperand ca oamenii sa ma placa sau cel putin sa ma lase in pace.

Si nu stiu cum, de ceva vreme, am inceput sa intreb oamenii in stanga si in dreapta…”ma, cum ma vezi ma tu?” Si am inceput sa musc din realitate. A fost ca un dus rece, dar nu foarte convingator.

Si ma asteptam sa mi se spuna ca sunt  timorata, agitata, prea analitica, visatoare, creativa, extrem de sensibila si melancolica  si  in cel mai bun caz ambitioasa. Nimic rau pana aici, dar nici chiar cea mai reusita caracterizare. Nu ajungi departe in viata fiind visatoare.

Si observ cu stupoare ca oamenii cred ca’s un adevarat badass, ca nimeni nu se risca sa se puna cu mine, ca sunt “infipta”(nu radeti, asa e vorba J), ca sunt rece si pretentioasa . Si ma pune pe ganduri treaba asta, cum ma prezint eu oare celorlalti? E o diferenta de la cer la pamant intre mine si lume. Si umanitatea nu pare sa fie una din calitatile care ma recomanda. In descrieri, sunt un adevarat bulldog cu valente de  bufon,  gata de atac. Egocentrica, “attention whore”, manipulatoare, dramatica, rezistenta la schimbare si “calitatile” pot continua.

Ce mai! un histrion in devenire…dar nu va lasati amagiti de coperta stralucitoare.

word of advice

Daca nu mai am ce sa scriu, inseamna ca nu mai simt?  Daca mi-as castiga banii din scris, as fi acum pe marginea unei caderi nervoase. Si financiare.

Ca sa scrii, trebuie sa ai talent, sau sa iti cultivi talentul asta citind. Da da! Cred ca cei ce se indeletnicesc cu ale scrisului sunt in mare masura plagiatori. Si nu neaparat ca ii imita pe cei pe care ii citesc, ci pentru ca fura vietile celor cu care traiesc.

Nu ai cum sa traiesti atat de mult si atat de intens incat sa scrii capodopere in care se regasesc armate de suflete. Daca ai trai tu tot ce scrii, probabil ca inima ti-ar exploda in 2 secunde. Scriitorul e un om intens in sine sau doar un artist priceput, care scrie detasat si stie sa manipuleze cuvinte si emotii?

Steinbeck dadea sfaturi baiatului lui, un adolescent indragostit, cum sa-i scrie iubitei lui inca imaginare. Si-i spunea din proprie experienta, sa scrie asa cum vorbeste si daca mai si vorbeste asa cum simte, atunci e pe drumul cel bun. Normal! Easy to say that when you’re Steinbeck :-p

Pai cum ar fi sa scriu eu precum vorbesc? Multitudinea de “frate”, “micutu' ” si alte apelative care nu imi fac cinste mie, o artista a condeiului in devenire :-) v-ar oripila! Si mai bizar ar fi sa scriu asa cum simt. O fac de multe ori, dar nu o fac si public. Pentru ca e riscant.

Dar ce rost are sa scrii daca nu si impartasesti? Ei! riscuri sunt o gramada. Pentru ca in spatele scrisului e cineva. Si ziua de maine oricum va fi plina de mustaceli, priviri cu subinteles si suierarea printre dinti a vreunui titlu de post. Ceea ce ma bucura, pentru ca oamenii au inceput sa citeasca. Dar nici sa umbli ca o carte ambulanta cu paginile fluturand nu e cel mai confortabil.

Asa ca  nu las loc de exagerari si cuvinte pe care mai tarziu le-as regreta. E un filtru intre ceea  ce simt si tastatura. Si un filtru destul de profesionist. Scriu safe, pentru ca asa si tanjesc sa traiesc.

Si revenind la Steinbeck, as vrea sa-i pot urma exemplul, si nu numai in scris. Oamenii autentici sunt din ce in ce mai rari. Ascunsi dupa haine, fotografii, statusuri, grupuri, interpretari, cuvintele sunt singurele care ne mai mai pot salva.  E un dar imens asadar, sa fii multumit de  ceea ce scrii la prima mana. Pentru ca mai mult ca sigur, e si ceea ce simti la prima mana. 

Promit ca revin cu posturi meaningful!:-p

Noapte buna.