Traim intr-o lume in care informatia e supraevaluata. Ai sanse mai mari sa te angajezi daca stii 3 limbi straine si in viata sociala obtii un status direct proportional cu bagajul de cultura generala. In ziua de azi suntem la un click distanta de orice informatie, fie ca ne e utila, fie ca nu. A devenit moneda de schimb. Ea ar trebui insa sa vina insotita de instructiuni de utilizare. Si de un filtru.Avem informatia, dar stim oare sa o gestionam? In acelasi timp cu acumularea, ar trebui sa dezvoltam si unelte prin care sa o folosim in interesul nostru. O informatie neadaptata la particularitatile unei situatii e la fel de neproductiva si redundanta precum ADHD ul.
E o sete mai bolnava decat acumularea de bunuri. Sa stii multe sau sa pretinzi ca stii totul cauzeaza anxietate si izolare. Iti ofera control temporar pentru ca informatia se schimba la fiecare minut, asa cum si cel care o detine. Sa crezi ca detii o informatie ca unic proprietar, exceptand cazurile legale, e la fel de naiv ca a crede ca detii drepturile asupra unei persoane.
De la a fi insa multumit pana la o atitudine ignorance is bliss e cale lunga, dar nu strica sa stii cateodata exact atat cat trebuie sa stii.
Lucrurile sunt de două feluri: cele de suprafață și cele de profunzime. Primele sunt într-o permanentă schimbare; ultimele sunt statice. Roata se învârte și axul stă. Universul sau lumea fenomenală, cum s-ar zice, are mai multe straturi.
RăspundețiȘtergereProblema nu-i informația în sine ci faptul că ne preocupă aproape exclusiv straturile superficiale. Informația de aici ne poate face să creștem, dar numai pe orizontală. Apecarea asupra rădăcinii lucrurilor ne-ar da noi dimensiuni interioare.