king of strange

Om pe care nu il inteleg, nu stiu de unde incepe si unde se termina. Sa spui ca e o enigma e o subestimare. Ma indispune cu absurdul lui, pe care in urmatoarea secunda il face digerabil precum cea mai clara logica.

Stie prea multe, dar pretinde ca nu il intereseaza nimic. E elitist. E o contradictie insa  intre mana, inima si mintea lui. Se scurtcircuiteaza la mijloc, dar masinaria continua sa functioneze. Corpul lui e o uzina alimentata de o minte ascutita. E omul nou, care sufera mai mult decat noi ceilalti, dar are cele mai mari sanse sa se refaca. Pentru ca detine ceva secrete ale supravietuirii. 

Unul din ele e transformarea. Sa fii cameleonic; si nu e nimic josnic in asta, e doar oportunist. Sa iei forma, gustul si mirosul gazdei tale si sa te hranesti cu ea pentru o anumita perioada de timp. Si apoi sa mergi mai departe, vizibil mai bogat. Si sa reusesti sa nu lasi un gol de acolo de unde ai plecat.

E normal sa-ti fie teama de omul nou. E sinucidere curata sa te atasezi de el, dar te atrage. Vrei sa fii la fel de puternic ca el, dar nu e cel mai etic sa traiesti in modul asta. Pentru ca el si-a anulat emotiile. Sub camuflajul unei vieti  intense, el de fapt si-a anulat emotiile. Filosofia lui e simpla si functionala.