Cum il asteptam eu azi pe Yoda prin ploaie si prin vant, o doamna in varsta, as putea chiar spune o baba, se apropie de mine si imi zice: "Io ca io, ca sunt batrana, dar tu fata mea, si tanara si frumoasa (da da, chiar asa a zis, nu inventez eu) si tot te lasa sa astepti?" Am zis in gandul meu, o dau gata pe baba cand ii zic ca el m-a asteptat o juma de ora dar la statia de metrou gresita. Si cand a aparut obiectul asteptarii mele, am simtit nevoia sa devin foarte vocala si sa-i zic ca a venit si ca ea poate sa-si astepte mult si bine mosul.
Dupa cateva minute in care m-am scaldat feeric in orgoliul meu si in baltile unei intersectii din sectorul 6, mi-am dat seama ca eu sunt un mare fan al asteptarii, ca si cum eu as fi miezul si altii trebuie sa-mi citeasca gandurile si sa actioneze ca atare. Fiind insa un practicant al asteptarii, altii iau deciziile pentru tine si poate nu e chiar asa o mare drama daca incerci si te lovesti cu capul de tavan. Cred ca si baba mea din statia de metrou a fost odata tanara si frumoasa si a asteptat atat de mult, incat a ajuns o baba nesuferita si invidioasa care se ia de oameni pe strada cu pildele ei de viata. Pun pariu ca are si cateva pisici acasa.
Hahaha, prin nord pe aici aceeași babă cu aceleași cuvinte ar fi fost caldă și compasivă, bine intenționată. :) Voi, bucureștenii... :P
RăspundețiȘtergere