Sa te duci cu sceptica la o prelegere despre spiritualitate e ca si cum i-ai pune ursului patine :-).
Am fost pregatita din timp, am avut tot ragazul sa ma documentez si totusi nu am facut-o. Eu inca am impresia ca ignoranta ma poate salva de vreo revelatie care de abia ma asteapta la colt sa-mi dea cu totul viata peste cap.
Omul care avea sa tina prelegerea e un nativ american, cunoscut pentru povestile si tehnicile lui inspirate din cultura amerindiana. Ma rog, pentru neinitiatii de noi, pe scurt, el transmite importanta storytelling-ului (greu cu traducerea in romana) in pastrarea identitatii, fie ca e vorba de trib, popor, familie sau individul in sine. Fie vorba intre noi, eu stiam asta dinainte sa-mi spuna el, ca de aia tin blogul asta :-p
Ma gandeam ca metodele lui vor fi dintre cele mai mistice si alternative si imi ascutisem bine ratiunea sa nu cumva sa ma las influentata de vreo incantatie pagana. Dar asta era doar in mintea mea ingusta. Pentru ca omul iti da niste sfaturi pertinente si cat se poate de pamantene despre cum sa-ti traiesti viata in echilibru, despre cum sa iti impaci inima cu mintea si despre cum sa fii multumit cu tine si cu lumea din jur. Ce il diferentiaza pe el de un life sau career coacher e ca el poarta pene colorate pe cap si nu un tricou Gap. Am iesit de acolo mai lucida si mai rationala decat intrasem (folosesc grade de comparatie care nu exista, doar in scopul dramatizarii). Nimic nu-mi daduse peste cap ceea ce credeam inainte, poate doar abordarea era usor diferita.
Si mi-au placut ultimele lui cuvinte, care au concentrat de fapt ceea ce a spus el pe parcursul intregii discutii - cautarea echilibrului. Sa nu faci din spiritualitate o religie, o dogma, sa nu te intoxici cu spiritualitatea, un fel de religion is opium a lui Marx. Si Vernon, ca asta e numele anglosaxon al nativului nostru, a vrut sa spuna ca spiritualitatea trebuie utilizata cu moderatie, atat cat sa te ajute in viata cotidiana, si nu sa o transformi intr-un scop in sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu