sâmbătă, 28 iulie 2012

ce ne mai place mainstreamu’


Mie imi place muzica. Mult. Imi place sa scormonesc in Youtube-ul ala pana gasesc o muzica sa-mi placa. Nu-mi plac consacratii in schimb. Nu pot sa mai ascult o melodie pe care o aud deja la radio mai mult de 2 ori pe zi.

Perioada de ardere in castile mele e de cateva zile si apoi gata!o arunc la gunoi ca pe o soseta gaurita. Era frumos sa o asculti pe Lykke Li pana sa o remixeze magicianul sau pe Jamie Woon pana sa vina la atelier. Dar vine mainstreamul si-ti fura comoara si o arata la toata lumea! Aveai impresia ca, daca ai descoperit o melodie sau un artist, ai drept de viata si de moarte asupra lor. Te simti asa de bine  cand cineva da share via TU. E descoperirea ta, dar cand sunt prea multe share-uri, deja e Gotye J

Nu sunt eu vreo mare elitista, dar am invatat la scoala ca orice forma de cultura prin popularizare isi pierde din valoare. Si din particularitatea sursei care a generat-o.
Si uite asa artisti ca Jaar sau Del Rey ajung sa umple stadioane intregi de copii. Nu mai exista limita intre  mainstream si underground. Nu mai trebuie sa ti se fredoneze “Hit me baby one more time” ca sa lesini de adulatie la vreun concert. Acum versuri intunecate si depresive fac armate de oameni sa rezoneze in acelasi timp. Underground is the new mainstream. Sau invers. E acelasi lucru. Trebuie sa fii cat mai ciudat si marginal ca sa ai acces si succes la mase. Asta chiar ca e ciudat, sau doar o gaselnita a marketingului.

Si sa continuu cu exemplele, Emeli Sande canta la deschiderea Jocurilor Olimpice, lui Jessie Ware mai au un pic si ii fac papusa. Si daca si The XX o sa  faca reclama la McDonalds, eu ma  apuc sa ascult Britney Spears ca tot a dat-o ea pe megacelebrul dubstep.

Primul post de zi…nici nu stiu cum sa inchei…sa aveti o sambata linistita!:-p

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu