Dana si ardelenii

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la ardeleni, mi se umple sufletul de …da, da, da! entuziasm (asta era cuvantul). Mi se pare mie asa ca sunt oameni frumosi si pe dinafara si pe dinauntru. Eu nu am vazut ardelean urat sau neinteresant. Poate nu am umblat prea mult sau poate nu am cunoscut prea multi. Nu pot sa zic acelasi lucru despre ardelence, pentru ca nu stau niciodata prea mult sa dau atentie genului feminin. Invidia, bat-o vina!!!

Ce vad eu la ei atat de special? Pai in primul rand, cred ca sunt sinceri. Am spus CRED. Nu ai cum sa traiesti in zonele alea atat de pitoresti si sa fii un meschin si un badaran. NU. Omul preia calitatile locului. Daca esti inconjurat de locuri frumoase si curate, sufletul tau nu are cum sa fie altfel. Asta e o ipoteza destul de puerila pentru un om care are pretentia ca ar fi terminat sociologia, dar asa CRED (hmmm…cam multe “cred”uri pentru un nonbeliever). Asa cum cred si  despre amerindieni ca sunt oameni de isprava.

Acum nu voi lua chiar orice ardelean de bun. Nu, nu, nu… Nu ii voi deschide usa unuia, nu il voi imprumuta cu bani, nu il voi lasa sa-mi cunoasca cele mai ascunse secrete (unless he is tall, dark and handsome J), dar are o bila alba daca e dincolo de Carpati… Asa cum unora le plac blonzii sau tipii cu muschi, mie imi plac ardelenii, Si vocea lor…they should do bootie call for that matter!:-)))

Cum de a inceput “idolatrizarea”? Sa mor daca stiu, probabil ca de la ceva oameni din partea locului pe care i-am CREZUT curati si frumosi. Si ca sa inchei intr-un mod declarativ…Ma cheama Dana si imi plac ardelenii. Acum sa nu profitati de mine voi ardelenilor ca imi stiti slabiciunea!

No bine va las sa va ganditi la ardelenii din viata voastra sau moldovenii sau expatii sau whatever…. Sa aveti o seara faina!