duminică, 15 iulie 2012

mamele optzeciste si teama de ridicol




Si cand ma apucasem sa scriu si eu un post aproape melodramatic, intra mama peste mine si ma vede cu Word-ul deschis….sacrilegiu!interes!curiozitate! ca pana acum ma vazuse doar cu facebookul si era linistita si resemnata…si incepe ”ce scrii acolo?” eu “nimic” ea “ei, hai arata-mi si mie ce scrii”si,  intr-un moment de sinceritate ii spun  ca mi-am facut blog.

La care raspunsul ei destul de blajin “pai mama ce scrii acolo, vrei sa rada toata lumea de tine?” si-mi trec doua ganduri prin cap. Ori mama mea crede ca sunt atat de labila psihic incat voi scrie lucruri de care sa-mi fie rusine sau de care sa rada oamenii (care by the way se presupune ca-mi sunt apropiatiJ) Si al doilea, ce bine ar fi sa rada TOATA lumea de mine, nu doar cei trei- patru care imi dau like pe facebook (apropos, sa se inteleaga,  nu scriu pentru faima :-p).

 Dupa 10 minute de “te rog arata-mi ca promit ca nu rad” ii arat o postare, prima, nu aia cu cuvinte obscene, incepe sa silabiseasca fara ochelari si se plictiseste dupa doua paragrafe. Ei uite imi zic, mi-am gasit cel mai sincer cititor! Si ea se temea ca blogul e despre sex sau ceva rau…

Acum avantul meu creator e inhibat de aceasta interventie inoportuna (sau poate nu, ca mamele stiu ele mai bine despre ce trebuie sa vorbeasca sau sa scrie copiii lor– cred ca psihologii sunt cei mai mari dusmani ai mamelor) Asa ca voi scrie mai incolo postul “Who do you call before you go to sleep?” si aveam si o poza pregatita pentru asta (:-p just teasing pentru fidelizare).

Multumesc mamaaaaan in a non-ironic way.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu