Sambata seara am vazut Centrul Vechi in toata “splendoarea” lui. Si mi-am adus aminte ca eu la baza, inainte de a fi nonbeliever, sunt hater :-p Si mi-am mai dat seama ca locurile sunt superbe, ca istoria interbelica chiar ne-a lasat cateva locuri minunate in orasul asta prafuit. Dar ca oamenii il strica. Si credeti-ma ca am incercat sa caut oameni frumosi, dar e greu si trebuie sa-ti calibrezi privirea pe cel mai fin mode posibil.
Recunosc ca imi place sa stau la terasele cu iz aproape mediteranean sau interbelic pe timp de zi, hai bine fie, pana in 12 noaptea J. Sa fie racoare si nu asa multa lume. Dar cand deja te prinde 2 noaptea si mai e si weekend, THE CIRCUS hits the town. Pai hai sa vedem de ce.
Primele care isi fac aparitia sunt gimnastele (asta daca retina ta are noroc) pe papainoage de 12-15 cm pe care, hai sa fim seriosi, nu prea au exersat mersul acasa in fata oglinzii. Si costumatia e tot una de circ, dar nu de la Monte Carlo ci mai degraba de la un balci satesc. Si obrazul e “fin” conturat cu blushuri romantice de Cosette. Ce apreciez la ele e faptul ca vor cu tot dinadinsul sa impresioneze publicul.
Barbatii sunt de doua feluri; primii care iti atrag atentia sunt imblanzitorii de feline. Sunt dresati sa domine o prada usoara, vesnic antrenata sa urmareasca atenta unduirea biciului. Imblanzitorii sunt imbracati adesea mulat si neaparat in alb, nu vor sa distraga atentia cu o culoare tipatoare care ar putea, doamne fereste! sa perturbe subordonarea felinei.
Al doilea tip de barbati sunt clovnii. Ei da, ei apar mai tarziu, mai pe racoare, pentru ca au stat 2-3 ore sa-si asorteze in cel mai subtil mod, toate nuantele de pastel. Si “brataricile” trebuie sa fie in ton cu palaria si asa mai departe. Sunt hipsterasi subtili si feminini, care-si duc suferinta pe chip cu o lacrima imaginara de clovn in coltul ochiului. Sunt timorati si rezervati, dar de abia asteapta acea fata speciala pe care o vor surprinde cu un buchet de flori scos strengareste de la spate.
Am vazut Bucurestiul in miniatura, am vazut caricaturi si tipologii stranse intr-o ograda de cativa metri patrati. Si-mi zic ca strainii au ce sa vada domne, o lume pestrita din care pot sa aleaga orice si pe oricine. Cred ca diversitatea ii aduce aici, pentru ca alfel nu-mi explic amalgamul de dialecte pe care il auzi la tot pasul. Suntem internationali mon cher!
Sa aveti o saptamana racoroasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu