marți, 24 iulie 2012

the little monsters


Obsesia nu e vreo reclama la un spray postdecembrist, e starea cea mai la indemana pentru cei mai multi dintre noi. O dezvolti atat de repede incat nici nu iti dai seama si iti ia atat de mult timp sa scapi de ea. Si te roade, si-ti face cearcane, si-ti creeaza asteptari in fiecare dimineata cand te trezesti si pana seara sunt toate pe jos, pe podea (ca de aia se numesc asteptari).

Pornesti intr-o terapie de dezintoxicare de unul singur sau sustinut de o mana de prieteni, la randul lui manati zilnic de obsesii marunte si chinuitoare. Dar atat de siguri pe ei cand vine vorba de obsesiile altora.
In drumul tau spre eliberare, te impiedici de o melodie, un loc sau un parfum care te fac sa te intorci in bula de confort. Irecuperabilii se impiedica chiar si numai de un gest sau cuvant.

Nu ai ce risca cand te ancorezi  in obsesii, in mintea ta ai incercat toate realitatile si scenariile posibile si tot tu iesi in pierdere de fiecare data. A lose/ lose situation pana la urma. Dar cat de mult iti place sa te lafai in asta si sa tragi de timp!
  
Cel mai bine te ajuti singur. Incepi sa ai activitati pe care in trecut nu le-ai avut, incepi sa iesi mai mult si vrei sa cunosti oameni NOI, goi de pacate si gata sa-ti absoarba tie obsesiile. Pentru ca tu esti un combustibil continuu cand vine vorba de generarea lor.

Si incepi sa construiesti un prezent pe care tu il consideri consolidat. Dar e de ajuns melodia aia, mirosul ala care te  trag inapoi in trecutul tau circular. Dar si obsesiile, asa cum se instaleaza pe nevazute, tot asa si pierd terenul in fata unora noi, proaspete si cu potential de a fi the real deal. O obsesie o spala pe alta. Nu te speria,  e inca totul in regula cu tine. Dar daca deja traiesti cu doua (obsesii bineinteles) in paralel, poate ar trebui sa consulti un specialist :-p sau sa devii artist, de ce nu?

Am scris ce e mai sus, gandindu-ma la un lucru pe care mi l-a spus un coleg  foarte spiritual azi. Cum ca eu ar fi trebuit sa fiu “motivational speaker” Si pana sa am timp sa ma umflu in pene,  continua cu “…pentru sinucigasi”  Am ras initial, dar pana la urma e si asta o meserie, si a dracului de grea. Aia e! Maine e o noua zi, o noua obsesie sau aceeasi, ca oameni suntem si trebuie sa o luam usor!

Descoperire placuta, histrionilor(un subiect intr-un post viitor J)!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu