duminică, 12 august 2012

British do it so much better


Pentru ca pana si  ploaia e ridicata la rang de simbol national si pentru ca iarba e mai verde la ei (“the grass is greener on the other side” cum tot niste englezi ne invata). Mai mult de jumatate din glob le silabiseste limba si muzica lor ar putea hrani intreg continentul daca toate celelalte natii ar inceta sa mai existe.

Eu de mica am iubit englezii, pe atunci nu faceam distinctie intre britanici si englezi, sa fie acolo din “Engleteria” si altceva nu conta. Nimic nu s-a schimbat. Si am inceput un proces lung dar sigur de a le invata limba. Asa te apropii de cineva, gandeam eu atunci, vorbindu-i pe limba lui. Eram in clasa 2-a si de atunci tot ii iubesc. Tineam cu Anglia la fotbal si plangeam in hohote cand pierdeau. Acum am mai crescut si plang din alte motive :-p

Pe masura ce invatam despre ei, eram tot mai uimita de  Shakespeare, Byron & Co. Londra trebuia sa fie cea mai frumoasa capitala si realitatea mi-a dovedit ca asa e. Un oras cosmopolit si permisiv. Iti da senzatia de rotund, nu ai cum sa nu gasesti acolo ceva care sa  nu-ti placa, asta poate daca esti francez J

Am trait cu manualele alternative de limba engleza care imi descriau cum nu se poate mai bine ce popor civilizator si complet sunt ei. Sunt revolutionari innascuti, adevarati maestri in  ale scrisului si muzicii, care mai tarziu ajung sa creeze adevarate isterii in cultura pop.

Inspiratia cred ca e cuvantul care ii defineste cel mai bine. Si contrastele. Sunt parintii liberalismului intr-o tara eminamente conservatoare, isi cultiva trecutul dar inoveaza la orice nivel. Traiesc laolalta homosexuali si  fanatici religiosi. Sunt cosmopoliti si totusi rigizi. Curente alternative britanice sunt difuzate in masa in alte tari , dar la distanta de ceva ani. Sunt insa mereu suspiciosi la tot ce li se impune din exterior. Sunt o insula.

Aseara am primit o portie din cultura pop britanica la cel mai inalt nivel. Dincolo de marketing, baieti frumosi si versuri care frizeaza erotismul la orice pas, am simtit o istorie intreaga a romantismului, cu idoli, simboluri si profunzimi de tot felul. Nu sunt ei un popor de fericiti din punctul asta de vedere. Dar eu sunt fericita ca sunt contemporana cu Invazia Britanica.

O seara frumoasa!Ta-daaaaaaah!







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu