word of advice

Daca nu mai am ce sa scriu, inseamna ca nu mai simt?  Daca mi-as castiga banii din scris, as fi acum pe marginea unei caderi nervoase. Si financiare.

Ca sa scrii, trebuie sa ai talent, sau sa iti cultivi talentul asta citind. Da da! Cred ca cei ce se indeletnicesc cu ale scrisului sunt in mare masura plagiatori. Si nu neaparat ca ii imita pe cei pe care ii citesc, ci pentru ca fura vietile celor cu care traiesc.

Nu ai cum sa traiesti atat de mult si atat de intens incat sa scrii capodopere in care se regasesc armate de suflete. Daca ai trai tu tot ce scrii, probabil ca inima ti-ar exploda in 2 secunde. Scriitorul e un om intens in sine sau doar un artist priceput, care scrie detasat si stie sa manipuleze cuvinte si emotii?

Steinbeck dadea sfaturi baiatului lui, un adolescent indragostit, cum sa-i scrie iubitei lui inca imaginare. Si-i spunea din proprie experienta, sa scrie asa cum vorbeste si daca mai si vorbeste asa cum simte, atunci e pe drumul cel bun. Normal! Easy to say that when you’re Steinbeck :-p

Pai cum ar fi sa scriu eu precum vorbesc? Multitudinea de “frate”, “micutu' ” si alte apelative care nu imi fac cinste mie, o artista a condeiului in devenire :-) v-ar oripila! Si mai bizar ar fi sa scriu asa cum simt. O fac de multe ori, dar nu o fac si public. Pentru ca e riscant.

Dar ce rost are sa scrii daca nu si impartasesti? Ei! riscuri sunt o gramada. Pentru ca in spatele scrisului e cineva. Si ziua de maine oricum va fi plina de mustaceli, priviri cu subinteles si suierarea printre dinti a vreunui titlu de post. Ceea ce ma bucura, pentru ca oamenii au inceput sa citeasca. Dar nici sa umbli ca o carte ambulanta cu paginile fluturand nu e cel mai confortabil.

Asa ca  nu las loc de exagerari si cuvinte pe care mai tarziu le-as regreta. E un filtru intre ceea  ce simt si tastatura. Si un filtru destul de profesionist. Scriu safe, pentru ca asa si tanjesc sa traiesc.

Si revenind la Steinbeck, as vrea sa-i pot urma exemplul, si nu numai in scris. Oamenii autentici sunt din ce in ce mai rari. Ascunsi dupa haine, fotografii, statusuri, grupuri, interpretari, cuvintele sunt singurele care ne mai mai pot salva.  E un dar imens asadar, sa fii multumit de  ceea ce scrii la prima mana. Pentru ca mai mult ca sigur, e si ceea ce simti la prima mana. 

Promit ca revin cu posturi meaningful!:-p

Noapte buna.